Suntem un popor neîmpărtăşit

NEÎMPĂRTĂŞIT

Locuind într-un cartier bucureştean, împart în fiecare Duminică, cu alte peste două mii de familii, o singură biserică ce totuşi pare a fi suficient de încăpătoare având în vedere că numărul de creştini prezenţi la Sfânta Liturghie cu greu depăşeşte pragul de două sute (de inşi), chiar şi în ziua Învierii.

Din această brumă de oameni, să zicem 4% (desigur, cu multă indulgenţă), în această mică biserică din capitală, Sfânta Liturghie se sfârşeşte de fiecare dată, fără ca măcar 5 adulţi să se împărtăşească. Răsar în ultimele clipe ale Liturghiei câţiva părinţi cu sugari în braţe, încercând să îşi facă loc prin “grămada” înghesuită spre altar şi îşi împărtăşesc copiii fără ca ei înşişi să o facă.

Suntem un popor neîmpărtăşit.

Chiar şi pentru un om simplu ca mine, este limpede că Sfânta Liturghie, numită prin excelenţă şi “Dumnezeiască”, este o încununare a acestui unic moment al Euharistiei, punctul în care întreaga slujbă culmină şi se desăvârşeşte. De atunci totul începe să ia sfârşit pentru că scopul ei a fost atins.

Venim dis-de-dimineaţă (câţiva), începem rugăciunea, ne luptăm timp de vreo două ore cu oboseala, zgomotele din jur, propriile noastre gânduri şi griji, copiii care fie ţipă, fie vor afară, şi nu în cele din urmă cu noi înşine, totul ca să ne pregătim cum se cuvine pentru acest moment în care ne unim cu Hristos, momentul în care, masa fiind întinsă, suntem chemaţi “cu frică şi cu cutremur” să ne apropiem, să ne împărtăşim.

Şi… nimic.

sursa si continuarea

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s